Orașul San Marino

O zi însorită în orașul San Marino

Priveliștea și parcul natural sunt lucrurile care ne-au rămas în suflet, pe lângă simplitatea străzilor înguste. Orașul San Marino și centrul lui istoric, dealul stâncos care îl susține sunt din 2008 în Patrimoniul UNESCO.

Într-o seară, în timp ce stăteam pe plajă în Viserbella, cu picioarele în nisipul rece, ne-am gândit că ar fi o idee bună să mergem a doua zi în San Marino.

Ne-am trezit de dimineață, ne-am luat cea mai comodă încălțăminte și am pornit spre Rimini. De acolo, am luat un autocar și am început urcușul spre orașul San Marino.

Repubblica di San Marino

Orașul este situat pe muntele Titano la 657 metri deasupra mării și oferă vederi spectaculoase asupra peisajului înconjurător.

Vedere San Marino parcare

Numele republicii vine de la cioplitorul în piatră Marinus, care a fugit din insula Rab pentru a scăpa de persecuție. Acesta a venit cu un grup de discipoli creștini și inițial s-au stabilit în portul Rimini. După puțin timp s-au mutat pe stâncile muntelui Titano, pentru mai multă siguranță. Aici, a construit o capelă din piatră. Se spune că Marinus a murit în anul 301 și de atunci a rămas în conștiința colectivă ca întemeietorul orașului, fiind sanctificat. Micuțul stat a luat numele acestuia, preluând și motto-ul lui: Nemini teneri însemnând să nu depinzi de nimeni.

Sosirea în orașul San Marino

Autocarul a oprit într-una din parcările amenajate de la baza orașului vechi. Când am coborât, ne-am pus ochelarii de soare pe nas și ne-am îndreptat spre centrul istoric. Am planificat să ne întoarcem cu ultimul autocar, așa că, aveam destul timp pentru plimbare, masă, relaxare și fotografii.

San Marino perete piatră

Orașul vechi este înconjurat de un zid de piatră și are patru porți de intrare. Aici sunt trei turnuri în care se poate urca, pentru priveliște:

  1. Guaita
  2. Cesta
  3. Montale

În al doilea turn se află și muzeul de arme vechi.

San Marino turn

Noi am intrat pe poarta San Francesco și am ajuns într-o piață mică în care este monumentul dedicat lui Giuseppe Garibaldi. Am poposit în Piazza della Liberta pe o scară din piatră și am privit puțin spectacolul stradal. Aici este Palazzo Pubblico, sediul primăriei și al principalelor instituții administrative ale republicii. În mijlocul pieței este Statua della Liberta, o statuie din marmură.

San Marino străzi înguste

Mulți turiști, râsete în stânga și în dreapta, miros de espresso de la terasele din apropiere și cerul albastru impecabil. Am vizualizat acest tablou preț de câteva minute, apoi am mers mai departe.

Basilica del Santo Marino

Basilica del Santo Marino este biserica principală din orașul San Marino, aflată în Piazza Domus Plebis și este dedicată Sfântului Marinus, fondatorul și patronul spiritual al republicii. Actuala biserică a fost construită în anul 1836, în locul uneia care data încă din secolul al VII-lea. Este construită în stil neoclasic, având o fațadă frumoasă, cu un pridvor de opt coloane corintice. Interiorul este elegant, cu coloane albe înalte, capele, picturi iar pereții sunt decorați cu statui din ipsos.

Am trecut și pe lângă Cava dei Balestrieri, o carieră care a fost deschisă în secolul al XIX-lea. De aici se extrage piatra necesară pentru restaurarea clădirii administrative Palazzo Pubblico. Aici se pregătesc cei care trag cu arbaleta sau aruncă steagul național în aer.

Parco Naturale

În jurul prânzului soarele începuse să ardă tot mai tare, așa că am intrat în Parco Naturale să ne răcorim puțin. Imediat cum am intrat ne-am bucurat de răcoarea oferită de vegetația luxuriantă. Ne-a părut rău că nu eram încălțați corespunzător pentru o urcare pe traseul care leagă cele trei turnuri. Ne-am răcorit puțin și am ales să ne întoarcem să luăm prânzul. Mâncarea a fost gustoasă și aici, am mâncat câte o piadină și câte o înghețată de mentă.

Museo delle Curiosita

După masă, am văzut că mai aveam timp până urma să vină autocarul, așa că ne-am decis să vedem și un muzeu. Am ales Museo delle Curiosita muzeul curiozității (pagina oficială o găsiți aici), care are o colecție distractivă. Aceasta este permanentă și adună exponate excentrice și ciudate de peste tot din lume. Aici am văzut cele mai lungi unghii, cea mai mică femeie, cel mai înalt om, cel mai tatuat om. Omul cu cel mai lung păr, altul cu cea mai lungă barbă, cea mai mare perlă, și multe altele. Am văzut și o grămadă de alte obiecte ciudate, folosite în secolele trecute.

Muzeul se întinde pe trei etaje și e nevoie cam de 30 minute pentru vizită. Întrarea este de șapte euro și este puțin cam mult pentru ceea ce oferă, dar, ținând cont că ne plimbaserăm peste tot, nu ne-a deranjat.

După ce am ieșit de la muzeu, ne-am mai plimbat puțin și ușor ușor am coborât spre parcare, unde am așteptat cuminți autocarul. Soarele dispăruse sub orizont, iar cerul rămăsese de un roșu aprins, ținându-ne cu privirile ațintite spre el.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *