Zi feerică decembrie Limburg an der Lahn

O zi feerică în decembrie petrecută în Limburg an der Lahn

Un oraș micuț, străduțe șerpuite, târg de Crăciun, vin fiert, castane coapte, ștrudel cu mere și sos de vanilie alături de multă lume liniștită. Am petrecut câteva ore minunate în unul dintre cele mai vechi orașe din Germania, Limburg an der Lahn.

Limburg se află la o distanță de 27 de kilometri de Rennerod, unde locuiește unchiul lui Deian, așa că într-o dimineață ne-am hotărât să mergem acolo, pentru a vedea și Alina orașul. Am ajuns repede cu mașina, am lăsat-o în parcarea de lângă gară și am pornit la pas spre centrul orașului. Aici târgul de Crăciun durează până pe 30 decembrie cu o săptămână peste majoritatea târgurilor din Germania, așa că am profitat de acest lucru.

Când am ajuns în centru, a început să ningă, spre bucuria noastră. Am început să ne plimbăm printre fulgi albi, pe străduțele pietruite, privind clădirile vechi și colorate. Prin oraș trece râul Lahn, o plimbare pe malul acestuia ar fi fost o idee bună, însă drumul era înghețat.

O scurta introducere in istoria orasului

Orașul este menționat în documentele oficiale din anul 910, însă castelul de aici a fost construit mai devreme. În 1150 primul pod din lemn a fost construit peste râul Lahn, iar șoseaua de la Köln la Frankfurt am Main trecea prin Limburg an der Lahn. Timp de patru ani, Limburg a fost capitala unui stat liber numit Freistaat Flaschenhals deoarece era cel mai apropiat oraș neocupat de lângă republica Weimar.

Domul Limburg

Am admirat clădirile foarte bine întreținute din centrul istoric, am urcat până sus la Domul catolic Sfântul Gheorghe, o frumoasă creație romanică sfințită în 1235. Catedrala este construită pe o stâncă deasupra râului, fiind vizibilă din îndepărtare. Interiorul său este pe patru nivele și este relativ simplu, luminos cu arcade și galerii. Catedrala a fost recent renovată și pictată pentru a reflecta aspectul inițial.

Centrul vechi din Limburg an der Lahn

În centrul vechi sunt multe case cu cadru din lemn construite între secolele XIII și XIX. Casele sunt similare, tip hală, înalte și cu o sală mare la parter.

Limburg an der Lahn prin centru vechi

Tot centrul istoric a fost atent restaurat în anul 1972. A fost o încântare pentru noi să vedem case ca Haus Kleine Rütsche 4, Haus der sieben Laster (casa celor șapte vicii), Werner Senger Haus, Rathaus (primăria), casele din Fischmarkt; numele pieței în secolul al XIII-lea era Fismart, cuvânt care în dialectul din Limburg însemna piața lânii.

Case cadru lemn Limburg an der Lahn

O altă casă interesantă Römer 2-4-6, construită în 1289, fiind una dintre cele mai vechi case cu cadru din lemn din Germania. În grădina sa a fost găsită o mikvah un bazin de apă tradițional iudaic folosit pentru un ritual evreiesc de purificare.

În Limburg an der Lahn există și un pod vechi din piatră, Alte Lahnbrücke, din secolul al XIV-lea și în centrul acestuia se află statuia sfântului Johann von Pomuk, patronul protector al acestuia. Am văzut și Walderdorffer Hof, o clădire rezidențială aflată în proprietate privată, reconstruită în 1665. Tot în centru se află un monument dedicat baronului Friedrich von Hattstein, care în anul 1357 este ales căpitan al orașului.

Străzi înguste Limburg an der Lahn

Centrul vechi Limburg an der Lahn

Multe alte case frumoase ne-au încântat privirile în scurta noastră plimbare. Sperăm să revenim primăvara sau vara, să ne bucurăm de împrejurimile centrului și să profităm de activitățile culturale; sau de festivalurile din oraș.

Cumpărături în Limburg an der Lahn

Restul timpului ni l-am petrecut prin magazinele din centru, am mâncat un pește la Nordsee, am împărțit două deserturi gustoase la o cafenea din centru (un ștrudel cu mere și sos de vanilie și un cheesecake) și am stat puțin la târgul de Crăciun.

Cumpărături Limburg an der Lahn

Alinei i-a plăcut foarte mult orașul, mirosul de lavandă și magazinele cu ciocolată artizanală. Clădirile colorate și bine întreținute au făcut-o să își dorească să revină în cochetul orășel. Deian și-a adus aminte cu nostalgie de cei doi ani în care făcea naveta la liceu. Dar s-a bucurat să revadă orașul pe care îl ura la începutul orelor și îl iubea la auzul sunetului de clopoțel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *